nu o inregistram decit mai tirziu : steatita de la Ficsole (secolul al Xl-lea il. biserica penticostala lovrin Or. Al doilea text apartine unei epoci mai tirzii : spre 1200, pelerinul rus Antonie din Novgorod (care, si aici, ne transmite probabil versiunea curenta a ghizilor pelerinilor care vizitau Constantinopolul) afirma ca Fecioara cu Pruncul si cei doi ingeri din corul Sfintei Sofia sint opera celebrului Lazar, pictor de icoane, care, dupa ce a suferit martiriul sub ultimii iconoclasti, a cunoscut o perioada de glorie, dupa 843 si pina la moartea sa survenita curind dupa 865 (vezi recent un rezumat al vietii sale in- to. Siteul original Or, nimic din toate acestea nu a ajuns pina la noi, nici macar un lot de imagini ale Celor Sapte Adormiti in ruinele grandiosului lor sanctuar din EfesC insasi capitala imperiului crestin, Constanti- nopolul, nu pare “a fi fost prea grabita sa-si creeze o iconografie sacra proprie, cu specificatii imperiale, in epoca pre’conoclasta.
biserica evanghelista
Nu vom putea masura interesul mozaicurilor din veacul al VlII-lea de la Betleem i:! Totusi, prezenta simultana a imparatului si a patriarhului, in calitate de biruitori ai ereziei, mi se pare a fi un element nou, caracteristic pentru secolul al IX-lea si avintul luat de Biserica dupa 84 Faptul ca patriarhul a fost reprezentat alaturi de imparat, deasupra intrarii in sala tronului, ma face sa ma gin- desc, inca o data, la Epanagoge si la doctrina sa despre diarhie 2:l lin orice caz, intre 843 si primii ani ai domniei lui Vasilie I (867-886), un mozaic al palatului si doua tipuri de imagini monetare (una posterioara anului 856) ne certifica ca imaginile oficiale nascute din Triumful Ortodoxiei, il prezinta pe basileul ortodox si iconodul in calitate de principe care guverneaza in numele suveranului sau suprem, Christos. Ne-am putea gindi, de- Myur, la imagini brodate sau tesute ale suve- l anului, pe care imparatesele si inaltii demni lari ie purtau pe tavlion-ul mantiei lor si pe ure iconografia anumitor sfinti le-a adaptat, iu veacul al XilI-iea, nevoilor sale, infatisind un bust al lui Christos pe tavlion-ul acestor personaje Dar pe toate exemplele cunoscute ile portrete de acest gen aplicate pe un ves- IIInit, amplasarea acestora este intotdeauna aceeasi, iiind separate de restul costumului pnnir-un cadru – ca pentm a explica ca este vorba de o imagine aplicata pe o tesatura.
in ceea ce priveste Fecioara si inscriptia care o insoteste, le atribuim veacului al IX-lea si le vom studia, prin urmare, in capitolul VIII2 Iconoclastii urmau o veche traditie atunci cind considerau crucea un “semn constantinian” 22 si o garan- r tie a victoriei. In masura in care ortodocsii erau supusi credinciosi ai lui Cnristos-impa- rat, ei isi manifestau atasamentul si fata cie imago a acestuiaJ0 ; in timp ce, pe baza acelorasi uzante legate de imaginile imperiale, iconoclastii puteau fi infatisati ca niste aus- mani ori ca niste revoltati impotriva monarhului care este Christos, clm moment ce ei respingeau aceasta imago a suveranului, supu- nind-o tratamentului rezervat in mod traditional portretelor suveranilor condamnati la damnatio memoriae. Suveranii dadeau astfel urmare obiceiului general care cerea ca, in timpul slujbelor bisericesti, barbatii si femeile sa nu stea laolalta. Kr)7 este tiparit in josul paginilor corespunzatoare.
biserica bucur ciobanul
in afara Milionului constantinopolitan si a palatului imperial, celelalte vechi cicluri con- ciliare se gaseau in pronaosuri, la Sfintul Petru din Roma (712) si la Sfintul Petru din Neapole (766-767), precum si in nava bisericii Nasterii din Betleem (v. El a incercat sa-i convinga, atit prin convorbiri directe, purtate la palat, cit si prin epistole. Fara a ne propune sa elucidam aici toate problemele istoriei iconografiei mariale pe care le ridica aceasta Imagine, sa spunem totusi ca cele mai vechi evemple cunoscute ale acestei reprezentari (DO leilii si reliefuri) nu coboara dincolo do veacul al IX-lea, afirmatie valabila, cu apro- vlmatie, si pentru imaginile ingerilor (arhan- ehein ca e tin in miini un medalion identic ocupat de bustul lui Christos-Prunc sau de l’mmanuei. Acesta este cazul numeroaselor imagini religioase, atit de frecvente in Egiptul crestin al veacului al V- lea, dar si in Asia Mica spre 400, care acopereau vesmintele si a caror valoare religioasa nu ne este limpede Pentru a le sesiza adevaratul caracter avem nevoie de un comen tariu.
Biserica a sfirsit prin a remarca imaginile religioase si a lua pozitie fata de ele, justificindu-le din punct do vedere teologic, in cazul particular al reprezentarii lui Christos. Restul globului si mina dreapta a Irinei care-l sustine nu sint infatisate. La parter apare sinodul iconoclast din 81 Se vad doua grupuri de figuri asezate : la stinga clericii in frunte cu patriarhul Theodot, iar la dreapta imparatul Leon al V-lea si, deasupra capului sau, suita sa; intre cele doua grupuri, o carte deschisa pe o banca.